I N F O R M A R E

În luna octombrie 2014 SNPPC a informat membrii despre o campanie de racolare a polițiștilor, demarată de unele sindicate, care le promit marea cu sarea, adică faptul că vor introduce acțiuni în instanță pentru diferite lucruri/pretinse drepturi, unele IMPOSIBIL de obținut - majorarea normei de hrană la o valoare care nu este prevăzută în nici un act normativ, obținerea unor sporuri inventate, care nu sunt prevăzute în lege, obținerea gradațiilor pentru perioade în care polițiștii nu au lucrat etc.!!!

Asemenea acțiuni nu urmăresc decât să înșele încrederea unor colegi, care devin membri ai acestor organizații, care nu au altfel cum să îi racoleze, vor plăti cotizația timp de 2-4 ani cât durează asemenea procese, iar după ce vor fi definitiv pierdute vor ridica din umeri. Noi nu dorim altceva decât să atragem atenția asupra unei forme mascate de escrocherie, în care se profită atât de lipsa unei documentări juridice solide a membrului de sindicat cât și de dorința acestuia de a câștiga sume importante promise de acel sindicat. Deci, sfatul nostru este să consultați un avocat înainte de a da curs unei asemenea oferte! Adică să fiți informați, pertinent.

• Minciuna: Pe moment e greu de spus dacă cineva minte, deși deseori adevărul iese la iveală după un timp, când deja e prea târziu. Un mod de a reduce șansele de a fi mințit este de a înțelege că indivizii cu unele tipuri de personalitate sunt experți în arta minciunii și a trișatului, făcând frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate. Un alt mod este de a te documenta!

• Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propagandă.

În urma discuțiilor cu avocații colaboratori, SNPPC informează membri despre o acțiune care, în opinia noastră este întemeiată și are șanse de succes în instanțe: munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pentru ultimii 3 ani.

După cum se poate observa, în anii 2011, 2012, 2013 și primele 6 luni ale anului 2014 munca suplimentară, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, în conformitate cu prevederile legale, trebuia compensată numai cu timp liber corespunzător.

Începând cu data de 1 iulie 2014, a fost adoptată OUG 37/2014 pentru modificarea si completarea art. 13 din OUG 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

SNPPC a introdus acțiuni în instanță pentru obținerea sporului de 100%, așa cum era prevăzut în OG 38 până la momentul 2010, când aceste acțiuni erau întemeiate în drept. Cu toate acestea, majoritatea au fost respinse.

La acest moment există șanse de câștig pentru repausul săptămânal și pentru munca suplimentară care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător, cu condiția probării, prin documente, că acest lucru (munca suplimentară) a existat în fapt în ultimii 3 ani!

În situația în care există solicitări în sensul introducerii unor acțiuni în instanță, vă rugăm să contactați Birourile Teritoriale ale SNPPC.

SNPPC, în colaborare cu diverși avocați colaboratori, analizează toate derapajele angajatorului de la drepturile pe care polițiștii și personalul contractual le au prin lege și vă va informa prompt despre orice soluție identificată.

II. SNPPC informează polițiștii care se află în situația prevăzută la art. 65 alin. 4 din Statutul polițistului că am demarat procedura prealabilă, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 pentru anularea prevederilor art. 4 alin. 3 din OMAI nr. 489/2005 (teza cu „punerea la dispoziție") și pct. 8.3 lit. C din O.M.A.I. nr. 438/2003 privind Normele Metodologice pentru aplicarea H.G. nr. 1578/2002.

III. SNPPC face demersuri pentru recalcularea și reactualizarea cu indicele de inflație a normei de hrană dar și a banilor pentru echipament, existând deschidere și susținere la nivelul conducerii MAI.

IV. La solicitarea membrilor de sindicat legat de diminuarea cu 25% a salariilor de Guvernarea Boc și unele drepturi câștigate de cadrele didactice în instanță, reluăm informarea făcută în urmă cu ceva timp:

În România NU s-a câștigat vreun proces legat de acest aspect, definitiv.

Precizam ca există decizii ale Curtii Constituționale (decizia nr.872 din 25.06.2010), Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr.20/2011) si decizii ale CEDO (06.12.2011) in acest sens:

Prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României (cererea nr. 44232/11) și Adrian Gavril Senteș împotriva României (cererea nr. 44605/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare.

Asadar, Curtea de la Strasbourg a decis că statul român nu a incalcat legislatia internationala in privinta drepturilor omului cand a decis, in 2010, reducerea salariilor bugetarilor cu 25%.

Curtea a reamintit ca politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, care prin lege poate sa introduca, sa suspende sau sa elimine anumite drepturi salariale, cat timp acest lucru este justificat prin interes public. Si este considerat un astfel de interes necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare din considerente ce țin de criza economică.

Aplicarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului este obligatorie in Romania. Singurul organism care face o interpretare oficiala a dispozitiilor din Conventie este Curtea de la Strasbourg. Odata publicata aceasta decizie, si pentru autoritatile din Romania, inclusiv pentru judecatori, devine obligatorie interpretarea in materia reducerii salariilor bugetarilor, si anume: este admisibila o atare reducere de catre stat, cat timp aceasta este facuta prin lege, in mod nediscriminatoriu (adica nu numai pentru anumite categorii de bugetari) si este justificata de interesul public.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.20/2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a statuat că prin măsurile dispuse prin art.1 din Legea nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se aduce atingere vreunui principiu fundamental consacrat prin Convenție.

S-a reținut că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută în Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care conține prevederi suficient de clare, precise și accesibile pentru a fi considerat "lege" din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu privire la scopul ingerinței, măsura diminuării cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este justificată de un interes public ("utilitatea publică"), astfel cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, și din deciziile Curții Constituționale nr.872/2010 și nr.874/2010, respectiv de necesitatea de a reduce cheltuielile bugetare în contextul crizei economice mondiale.

Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, se apreciază că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

A mai reținut faptul că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% este incidentă tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod.

Ca atare, se consideră că prin măsurile dispuse prin art.1 din Legea nr.118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se aduce atingere vreunui principiu fundamental consacrat prin Convenție (cum sunt nediscriminarea sau preeminența dreptului).

Pe de altă parte, este adevărat că, așa cum a statuat în mod constant Curtea Europeană, statele dispun de o marjă largă de apreciere pentru a stabili ceea ce este în interesul public, mai ales atunci când este vorba de adoptarea și aplicarea unor măsuri de reformă economică sau de justiție socială (hotărârea Viașu împotriva României - 2008, hotărârea Ramadhi și alții împotriva Albaniei, nr. 38.222/02), însă se poate constata că mecanismul ales de legiuitorul intern, în adoptarea măsurilor de austeritate nu a fost implementat într-un mod compatibil cu art.1 din Protocolul nr.1 și cu celelalte reglementări din Convenție. Curtea Europeană a decis chiar că un stat nu poate invoca o stare generală de necesitate pentru a justifica restrângerea drepturilor și libertăților, dacă criza sau pericolul public nu au un caracter excepțional, de o așa gravitate încât măsurile normale sau restricțiile permise de Convenție pentru asigurarea siguranței publice, a sănătății și ordinii să se dovedească ineficiente (Grecia – 1969), și că în nici un caz nu există o justificare din partea statului atunci când criza sau starea excepțională sunt, ele însele, în tot sau în parte, rezultatul unor politici greșite ori al neluării măsurilor adecvate astfel încât drepturile și libertățile cetățenilor să nu fie afectate într-o așa de mare măsură încât ei să suporte o sarcină disproporționată și excesivă.

Măsurile de restrângere luate s-au aplicat tuturor salariaților din instituțiile și autoritățile publice, fiind obiective, rezonabile și proporționale cu amploarea consecințelor crizei economice; Măsura menționată îndeplinește cerințele art.53 din Constituție, Curtea Constituțională a României a decis că Legea nr.118/2010 este constituțională; cum rezultă din motivarea Guvernului, determinată de evaluarea Comisiei Europene soluția legislativă cuprinsă în art.1 din legea criticată a fost determinată de apărarea securității naționale, fiind necesar într-o societate democratică și existând o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit.

Între argumentele Curții - Apărarea securității naționale, precum și a altor valori fundamentale prevăzute în Legea fundamentală pot constitui temeiuri suficiente pentru ca statul să intervină și să restrângă drepturi și libertăți, cu condiția ca restrângerea să fie necesară într-o societate democratică, proporțională cu situația care a determinat-o, să nu aibă caracter discriminatoriu și să fie limitată în timp, potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României.

Cu privire la această lege, Curtea Constituțională, prin decizia nr.872 din 25.06.2010, a reținut că restrângerea drepturilor salariale este conformă cu principiile constituționale la care s-a făcut referire, scopul său fiind acela să mențină democrația și salvgardarea ființei statului, care poate să intervină prin măsuri legislative la restrângerea exercițiului unor drepturi, soluția fiind în conformitate cu principiile de drept internațional.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a recunoscut posibilitatea statului de a interveni în restrângerea unor drepturi pentru apărarea unui interes de ordin public, însă ingerința sa trebuie să fie prevăzută de lege, să fie justificată de un interes public și să existe o proporționalitate a măsurii cu situația care a determinat-o.

Tot în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, fiindcă aceste drepturi sunt strâns legate de nivelul resurselor bugetului ce asigură sumele necesare plăților, dar odată stabilit titularul se poate bucura de un drept de proprietate și de o speranță legitimă în sensul că va fi primit și pe viitor.

Salariul este considerat a fi un bun, atât în înțelesul dreptului intern, cât și în accepțiunea Primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la dreptul de proprietate și protecția juridică a acestuia.

Intervenția statului de a diminua salariile cu 25% a fost prevăzută prin Legea nr.118/2010, apreciată de către Curtea Constituțională ca fiind conformă cu principiile Legii fundamentale, ingerința Statului Român în limitarea acestui drept fiind supusă îndeplinirii unor condiții, respectiv a păstrării unui echilibru just între interesul de ordin general și interesele reclamanților ale căror drepturi salariale au fost astfel diminuate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.118/2010, ce diminuează salariul cu 25%, Curtea Constituțională a analizat și măsura proporționalității, în sensul că restrângerea dreptului salarial nu a creat o disproporție între cele două interese aflate în concurs, păstrându-se un just echilibru între scopul legitim urmărit de reducere a cheltuielilor bugetare ce corespunde interesului general al societății și protecția drepturilor salariaților, stare de echilibru care a apărat și substanța acestui drept, o altă cauză a neafectării dreptului în substanța sa fiind și caracterul temporar al măsurii diminuării salariului, respectiv aceasta trebuia să dureze până la data de 31.12.2010.

Analiza condițiilor ingerinței statului în dreptul de proprietate asupra salariilor, făcută de către Curtea Constituțională, are un caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, astfel că se poate reține ca fiind justificată, pentru considerentele arătate, măsura temporară a reducerii salariilor până la data de 31.12.2010.

In concluzie, declaratiile diverse ale politicienilor, pe posturile TV, se refera la alte procese castigate de bugetari, avand drept obiect alte elemente salariale (sporuri etc.) sau, cum este cazul profesorilor, majorarea salariala din 2008, care nu s-a aplicat la acel moment.

Reamintim ca în 2008, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, într-o vrie populistă specifică, parlamentarii au votat în unanimitate creșterea cu 50% a salariilor profesorilor. Alte măsuri anterioare, de aceeași factură, umflaseră deja semnificativ deficitul bugetar, într-un an cu creștere economică remarcabilă, dar și anul în care apăruseră deja primele semne ale crizei economice globale, ce se pornise de peste ocean și amenința să lovească în valuri toate zonele lumii.

Jocul parlamentar era simplu, venea o inițiativă de majorare de la grupul de la putere și era aruncată în plen. Cine vota împotrivă era considerat dușmanul poporului, adversarul bunăstării, numai bun de atârnat în piața publică și bătut cu pietre. Zadarnic se făceau apeluri la rațiune, la ponderare, degeaba veneau avertismente că vremurile bune încep să apună. Fiind campanie electorală, era o pură bătălie pe puncte procentuale la urne.

Tăriceanu și guvernul său s-au opus acestei majorări, aruncând vina pe populismul parlamentarilor (inclusiv cei ai PNL). Prin majorarea elucubrantă a salariilor profesorilor, liberalii și pesediștii au încercat o dublă lovitură – să arate că Tăriceanu e într-un guvern de dreapta responsabil și să-i paseze mingea în teren președintelui, care avea deja antecedente în chestionarea unor măsuri populiste (vezi majorarea pensiilor cu 50% din vara lui 2007). Orice ar fi făcut, Traian Băsescu n-ar fi ieșit bine. Dacă promulga legea, devenea el însuși complice cu populiștii din parlament, dacă respingea legea, dădea ocazia adversarilor (PNL și PSD) să îl tăvălească prin colbul demagogiei.

Reamintim că legea a fost promulgată, dar niciodată aplicată de guvernele care i-au succedat lui Tăriceanu, înscriindu-se ca o promisiune neonorată. Însuși președintele a catalogat retrospectiv promulgarea ca o eroare, făcută la presiunile PDL, care se temea să nu piardă puncte prețioase în campania electorală. A fost într-adevăr o eroare?

Nu, pentru că acum se plătesc aceste drepturi, în urma unor hotărâri judecătorești, după ani buni. Adică, atunci, s-a aruncat pisica în curtea (guvernarea) altuia...

Pentru orice informație suplimentară, vă rugăm să ne contactați la tel. MAI 26410, 26411 sau 26413.

BIROUL EXECUTIV CENTRAL