Ultrajul, din nou încurajat prin măsuri preventive blânde!

   Statistica fenomenului infracțional din ultima vreme consemnează, frecvent, cazuri de ultraj asupra polițiștilor, iar implicarea Parchetelor competente în abordarea judiciară a spețelor de acest gen nu are, din păcate, un parcurs unitar, uneori încurajând, parcă, astfel de fapte grave, care necesită o abordare mai fermă, cu rol descurajator, din partea procurorilor.

   În cazul de față este vorba de un ultraj evident (a se vedea foto atașate), care a avut loc ieri, 10 februarie 2026, în jurul orei 12:15, la sediul Postului de Poliție Copăceni din Jud. Ilfov, unde s-a prezentat o persoană majoră, de sex feminin, pentru a fi audiată, în calitate de persoană vătămată, într-o cauză penală aflată în lucru.

   La scurt timp, la sediul subunității s-a prezentat și soțul acesteia, care, la momentul pătrunderii în Postul de poliție, era aflat evident sub influența băuturilor alcoolice. Soțul a devenit foarte recalcitrant, manifestând un comportament agresiv, adresând injurii și amenințări polițiștilor aflați în serviciu, aplicându-i șefului Postului inclusiv o lovitură cu capul, în zona feței, și provocându-i multiple escoriații în zona gâtului.

   Conform procedurii, persoana agresivă a fost încătușată și condusă la sediul Secției de Poliție Măgurele, pentru cercetări, în așteptarea deciziei unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, care în final a dispus doar control judiciar, fără a lua măsura reținerii preventive, în arest, a individului agresor (persoana respectivă nu are mențiuni în cazierul judiciar, dar are istoric pe violența domestică).

   Cazul petrecut la Postul Copăceni readuce în discuție diverse probleme care grevează activitatea subunităților din mediul rural, neajunsuri pe care SNPPC le tot clamează de ani buni (ne amintim de cazul polițistului de la Borșa, ucis cu toporul, în timpul serviciului, în sediul poliției): deficit de personal la Posturile de poliție; situații în care există doar un polițist pe tură, iar acesta nu poate față față problematicii operative ridicate, la un moment dat; lipsa sistemelor de supraveghere video a subunităților operative (sau deficiențe în funcționarea acestora), sisteme care pot susține probațiunea faptelor de ultraj; predictibilitate deficitară în carieră, salarizare și pensionare etc.

   Considerăm că, în cazul unui ultraj, nu doar ,,omul în uniformă” - adică polițistul - este cel care suferă direct vătămarea corporală sau amenințarea cu acte de violență, ci și uniforma statului, precum și calitatea oficială a Poliției Române, instituție abilitată să asigure aplicarea legii, în folosul comunității; și omul legii și autoritatea instituțională, deopotrivă, sunt supuse agresiunii și blamate, prin comiterea unei infracțiuni de ultraj.

   Ne întrebăm, nu doar retoric: dacă un  individ care amenință polițiștii – oameni ai legii – nu este reținut de procuror, ce se întâmplă în cazul în care victima este un simplu cetățean, fără uniforma și protecția autorității statului?

   Mesajul nostru pentru societate și pentru autoritățile judiciare este cât se poate de clar și permanent valabil: dacă strada nu va fi ocupată de poliție, ea va fi ocupată de infractori!

BIROUL EXECUTIV CENTRAL SNPPC