24 Ianuarie - să nu uităm sacrificiul și pilda înaintașilor noștri!  

   An de an, 24 Ianuarie este ziua în care omagiem evenimentul istoric din 1859 – Unirea Principatelor Române -, dar se cuvine să facem și o scurtă retrospectivă pilduitoare a semnificației acelor vremuri.

   A fost un moment de cotitură în dezvoltarea modernă a Principatelor Române, generat de un amplu pachet de reforme, inițiat în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în noua societate românească formată după 24 Ianuarie 1859.

   Aceste reforme autentice au generat progrese majore în Economie, Educație, Armată, Finanțe, Ordine Publică, Agricultură, Construcții industriale, Amenajare urbanistică, Infrastructură rutieră și feroviară, Justiție, Politică etc. Dezvoltarea fără egal și consolidarea instituțiilor statului, de la acea vreme, sunt și astăzi un model de autentic patrotism, săvârșit de politicienii epocii, în interesul națiunii.

   Până la izbucnirea primei conflagrații mondiale, adică în aproape jumătate de secol, România, o țară preponderent agrară și rurală, a cunoscut cea mai puternică dezvoltare economică din toată istoria ei: s-au construit peste 3.500 km de căi ferate și lucrări adiacente (gări, poduri, tunele, depouri), dar și 29.000 km de drumuri, dintre care 5.000 km drumuri naționale; s-au modernizat Porturile din Constanța și de la Dunăre; s-au edificat sute de școli primare, instituții de învățământ superior și de cultură, biblioteci etc.; poșta și telegraful, existente doar în câteva orașe mari, s-au extins la nivel național; s-au construit sute de cazărmi militare, rețele de apă și de canalizare și s-au electrificat toate orașele mari.

   În domeniul Ordinii publice, semnificativă a fost Legea Poliției din 1860, care a condus la modernizarea instituției, punând bazele, între altele, Poliției Judiciare și Poliției Administrative, precum și precursoarei Poliției Rutiere de astăzi, care se chema Serviciul Fiacrelor (adaptare din lb. francează – reglementarea circulației birjelor, trăsurilor, caleștilor, șaretelor, cupeurilor și carelor, în localitățile urbane).

   De asemenea, în domeniul pensiilor militare, Ministerul de Război al regimului instituit de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a statuat, prin ,,Ordinul pe toată Oastea nr. 267” - publicat în „Monitorul Oastei” nr. 1 din 20 octombrie 1862, un sistem juridic inovator pentru acea vreme, care este precursorul legislației din prezent.

   Altfel spus, pensiile militare de stat datează de 164 de ani în România, fapt istoric ce ar trebui să fie un exemplu și pentru politicienii prezentului, spre a onora cum se cuvine sacrificiul înaintașilor, dar și rezerviștii militari ai ultimelor generații, care și-au servit Patria sub Drapel, precum și pe toți cei care sau sunt, astăzi, înregimentați în slujba statului și a cetățenilor, pentru că au rostit cuvintele sacre: JUR SĂ-MI APĂR ȚARA, CHIAR CU PREȚUL VIEȚII!

La mulți ani, români, la mulți ani, România, în zi de sărbătoare a neuitării!

   Biroul Executiv Central – SNPPC